Educație sanitară și prevenție

Practica medicală are la bază o relație medic-pacient armonioasă, iar noțiunile de educație sanitară și prevenție sunt esențiale dialogului medic-pacient.

Educația sanitară

Pentru a putea combate factorii de risc și pentru a cultiva un stil de viață sanogenetic, este necesară nu numai intervenția medicului, ci și o educație corespunzătoare a individului care să acționeze în interesul propriei sale sănătăți.

Educația sanitară presupune un complex de măsuri tehnico-organizatorice care vizează creșterea gradului de cultură sanitară a individului în vederea însușirii și practicării unor comportamente capabile să asigure păstrarea și îmbunătățirea stării sale de sănătate.

Educația pentru sănătate se referă atât la însușirea cunoștințelor și deprinderilor igienice necesare prevenirii îmbolnăvirilor, cât și la însușirea cunoștințelor și deprinderilor necesare îngrijirii bolilor acute, a bolilor cronice și a primului ajutor medical. Totodată, educația sanitară trebuie să se adapteze problemelor medicale ale individului respectiv, nivelului său de cultură și de înțelegere.

Prevenția

Tipul de prevenție - Scopul

Prevenția primară - Prevenția apariției bolilor

Prevenția secundară - Diagnosticarea precoce a bolilor (bolile au apărut deja)

Prevenția terțiară - Prevenirea complicațiilor bolilor

Prevenția primară

Îngrijind diferite boli, specialiștii de profil văd pacientul doar după ce boala a apărut și a evoluat. Fiind medicul pacientului de la naștere până la moarte, medicul de familie este de obicei acel medic care vede pacientul înainte ca boala să apară.

Pentru a realiza o prevenție primară eficientă, medicul de familie va trebui să acționeze atât asupra individului, cât și asupra familiei (omul se naște și trăiește într-o familie) și asupra mediului în care aceasta trăiește.

Acțiunile de prevenire asupra individului sunt:

acțiuni nespecifice - urmăresc prevenirea bolilor în general, - exemple: educația pentru sănătate, combaterea factorilor de risc

 - acțiuni specifice urmăresc prevenirea anumitor boli, exemple: vaccinarea, sterilizarea unor purtători sănătoși (de exemplu – purtătorii de streptococ beta hemolitic de grup A – prevenirea răspândirii infecției și apariției reumatismului articular acut), prevenirea specifică a unor boli necontagioase (de exemplu – prevenirea rahitismului prin administrarea de vitamină D)

Vaccinarea urmărește realizarea unei imunizări specifice împotriva unor boli infecțioase, mai ales la acei indivizi, sau grupuri de indivizi, care prezintă o receptivitate crescută față de boala respectivă.

După cum se știe, imunitatea față de o boală infecțioasă se poate obține în mod activ, prin contractarea bolii, sau prin vaccinare, sau în mod pasiv, prin injectarea de seruri imune sau de imunoglobuline. Prin injectarea de virusuri sau bacterii, omorâte sau atenuate, vaccinarea urmărește să stimuleze sinteza de anticorpi care să apere individul față de boala respectivă.

De remarcat că pentru a fi cât mai eficiente, în cazul unor tulpini variabile, vaccinurile sunt preparate din tulpinile și variantele cele mai actuale, așa cum se întâmplă în cazul vaccinului antigripal.

Pentru a obține o protecție optimă, vaccinurile trebuie administrate după o anumită schemă, la o anumită vârstă (de exemplu – Calendarul Național de Vaccinare publicat de Institutul Național de Sănătate Publică din România).

Există și vaccinuri opționale (de exemplu vaccinul anti-HPV, vaccinul împotriva COVID-19).

Prevenția secundară

Deoarece există foarte mulți factori de risc neinfluențabili, iar mecanismele de apărare ale organismului au anumite limite, oricâte mijloace de prevenție s-ar aplica, până la urmă bolile tot apar. În această situație, bolile trebuie să fie depistate cât mai precoce deoarece în unele boli șansele de vindecare sau de supraviețuire sunt cu atât mai mari cu cât boala este tratată mai precoce.

Depistarea precoce a bolilor se poate face:

 - în cadrul consultațiilor curente, în cadrul examenelor de bilanț (consultului periodic)

 - prin intermediul screening-ului, screening-ul reprezintă depistarea activă în masă a unor boli care au prevalență crescută, cum ar fi cancerul sau tuberculoza

pentru a efectua un screening trebuie să existe metode precise și ieftine de diagnostic, trebuie ca boala respectivă să dispună de un tratament eficace

screening-ul se aplică de o echipă pregătită întregii populații, în cadrul unor campanii organizate

exemple de screening: screening-ul cancerului de col uterin

Prevenția terțiară

Deoarece bolile cronice au de obicei o evoluție progresivă, atrăgând în procesul patologic tot mai multe aparate și organe și agravând astfel starea de sănătate a bolnavului, după ce bolile au fost depistate, se pune problema tratării corecte și a prevenirii agravărilor și complicațiilor. În acest sens, s-au elaborat o serie de norme privind managementul bolilor cronice.

S-a constatat că prin îngrijirea corespunzătoare a bolnavilor cronici se poate preveni apariția complicațiilor, se poate îmbunătăți calitatea vieții și se poate prelungi viața bolnavilor.

În încheiere, trebuie subliniat faptul că dialogul medic-pacient este cursiv, bazat pe încredere și respect reciproc. Pacientul înțelege importanța informației medicale, oferită adaptat  fiecărui bolnav.

Pacienții de toate vârstele sunt încurajați să apeleze la serviciile personalului medical angajat al Spitalului de Pneumoftiziologie Constantin Anastasatu, care își desfășoară activitatea cu profesionalism și empatie.

 

Jurnalul pacientului cu ASM

 

Informații pentru Populație