Recuperarea activă a pacientului

Programul de recuperare este constituit din totalitatea procedeelor care ajută la recuperarea fizică și psihică a pacienților care au suferit de diferite afecțiuni. Reabilitarea trebuie instituită cât mai curând posibil, pentru a asigura desfășurarea unei vieți normale.

Metodele de reabilitare diferă de la o persoană la alta, însă au același scop, și anume:

• Dobândirea unui status funcțional care să ofere independența și ajutor minim din partea celorlalte persoane

• Acomodarea fizică și psihică a persoanei cu schimbările determinate de boală

• Integrarea corespunzătoare în familie și comunitate

Ce este reabilitarea respiratorie?

Reabilitarea respiratorie este o metodă terapeuticăbazată pe dovezi, realizată de o echipă multidisciplinară, care se adresează pacienţilor cu greutate în respiraţie şi scăderea toleranţei la efort de cauză respiratorie. Aceasta ajută, alături de medicamente, la scăderea senzației de lipsă de aer și la creșterea capacității de exerciţiu. Indicații:pacienţi cu BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică), astm bronşic, bronşiectazii, fibroză pulmonară, pre și post chirurgie toracică, deformări toracice, sechele de tuberculoză, etc.

În ce constă programul de reabilitare respiratorie:

• Antrenament membre superioare, muşchi respiratori;

• Tehnici de drenaj a secreţiilor bronșice, exerciţii de respiraţie;

• Educaţie terapeutică (discuţii cu echipa medicală al caror scop este să îmbunătăţească cunoştinţele despre boală şi tratament);

• Consiliere psihologică, nutriţională.

Care sunt beneficiile reabilitării respiratorii?

• Reducerea simptomelor;

• Creşterea autonomiei pacienților cu boli respiratorii cronice;

• Creşterea calității vieţii;

• Reducerea frecvenţei exacerbărilor BPOC;

• Reducerea numărului de zile de spitalizare.

Reabilitarea respiratorie - Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta

Stilul de viață sănătos

Este compus din:

• Odihna (somnul), odihna activă și managementul stresului (managementul energiei)

• Alimentația sănătoasă și hidratare

• Munca și mișcarea

• Educația

• Natura: factorii naturali

Odihna: 7-9 ore pe zi – cine doarme mai puțin sau mai mult își scurtează viața.

Odihna prin somn, cel mai sănătos somn este noaptea între ora 22:00 – 23:00 până la 6:00 – 07:00 dimineața.

Odihna poate să fie și activă. Odihna activă sau să faci ceva ce te destinde, ce te relaxează, să faci ce-ți place în viață: dans, înot, munca plăcută intensă, mișcare, exercițiu fizic sau sport intens, cititul unei cărți, ascultarea muzicii, plimbarea cu prietenii prin parc (prin natură) etc.

Alimentația sănătoasă: mai puțină mâncare animală, proteină, grăsime animală (lapte, brânză, carne, ouă și derivate din acestea) și mai multă mâncare vegetală cum recomandă din ce în ce mai mulți doctori nutriționiști.

Hidratarea: 6-10 pahare de apă pe zi, de preferat minim 7-8 pahare (2 litri) de apă pe zi (apă și NU: cafea, băuturi dulci sau acidulate, sucurile de pe piața, de preferat apă plată sau chiar de la robinet – cine își permite poate pune un filtru pe bază de cărbune).

Munca și mișcarea: munca (de preferat intensă) 8 ore pe zi. Mișcarea intensă în urma căreia să se transpire (mai ales pentru cei care au muncă sedentară, muncă de birou etc.) minim 1 h pe zi sau lucrul în gospodărie, exerciții fizice, sportul, chiar urcatul scărilor și mersul pe jos minim 30-45 minute pe zi este sănătos.

Activități fizice și controlul greutății: managementul stresului (managementul energiei). Să luăm viața așa cum este, cu bune și mai puțin bune, să nu lăsăm necazurile, stresul să ne doboare. Altfel, sistemul imunitar va scădea și la un om cu sistemul imunitar scăzut vor apărea iminent boli, afecțiuni grave și chiar fatale: obezitate, cancer, diabet, boli cardiovasculare (BCV), atac vascular cerebral (AVC) etc.

Să găsim metode de a ne relaxa, de a ne detașa de stresul zilnic care ne poate aduce boli în viață, astfel: ascultând muzică relaxantă sau citind o carte, ieșind cu prietenii sau animalele de companie în zone cu verdeață în care ne putem oxigena creierul și să ne simțim mai bine, să facem mișcare, exerciții fizice… Sportul face ca sistemul imunitar să fie mai rezistent și să ne simțim mai bine, să fim mai rezistenți la stres și să prevenim și chiar să vindecăm bolile care au fost declanșate de un stil de viață nesănătos.

Educația (care include și autoeducația, dezvoltarea personală): educația este un alt factor important care intră în componenta stilului de viață sănătos. Stilul de viață sănătos înseamnă să ne schimbăm modul de a trăi, dar și modul de gândire (nesănătos) cu un mod de trai și de gândire sănătoasă și pozitivă.

Să renunțăm prin informare, educare, autoeducare la obiceiurile proaste, nesănătoase și să le înlocuim prin obiceiuri bune, sănătoase pentru noi și cei din jurul nostru.

Elemente principale de luptă împotriva durerii cronice

Durerea cronică este larg privită ca reprezentând boala însăși. Ea poate fi mult înrăutățită de către factorii de mediu și cei psihologici. Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai lungă decât durerea acută și este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate și adesea chiar cauzează probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau ani.

Efectele fizice includ tensiunea musculară, mobilitatea limitată, lipsa de energie și schimbări în pofta de mâncare. Efectele emoționale includ depresie, supărare, anxietate și teama de reîmbolnăvire. O asemenea teamă poate împiedica persoana să revină la munca sa obișnuită sau la distracțiile sale.

Acuzele frecvente de durere cronică includ:

• Durerea de cap

• Durerea dorso–lombară (de șale)

• Durerea legată de cancer

• Durerea artritică

• Durerea neurogenă (durerea rezultată din lezarea nervilor)

• Durerea psihogenă (durere datorată nu unei boli trecute sau leziuni sau vreunui semn vizibil de leziune interioară).

Tratamentul durerii cronice de regulă implică medicamente și terapie. Medicamentele folosite pentru durerea cronică includ analgezice, antidepresive și anticonvulsivante. Diferite tipuri de medicamente ajută persoanele cu diferite tipuri de durere. De obicei folosiți medicamente cu acțiune de lungă durată pentru durerile constante. Medicamentele cu acțiune de scurtă durată tratează durerile trecătoare.

Unele tipuri de terapie ajută la reducerea durerii dvs. Fizioterapia (cum este stretching-ul) precum și sporturile cu impact redus (cum sunt mersul pe jos, înotul sau ciclismul) pot ajuta la reducerea durerii. Totuși, prea mult sport sau deloc poate dăuna pacienților cu dureri cronice. Terapia ocupațională va învăța cum să vă adaptați ritmul și cum să vă realizați sarcinile obișnuite astfel încât să nu vă dăuneze. Terapia comportamentală vă poate reduce durerea prin metode (cum este meditația sau yoga) care vă ajută să vă relaxați. Poate ajuta și la scăderea stresului.

Schimbările de stil de viață sunt o parte importantă din tratamentul durerii cronice. Somnul adecvat noaptea și nu moțăitul ziua trebuie să ajute. Renunțarea la fumat de asemenea, deoarece nicotina din țigări poate face ca anumite medicamente să fie mai puțin eficiente. Fumătorii au mai multe dureri decât nefumătorii.

Majoritatea tratamentelor pentru durere nu vă vor anula complet durerea. În schimb, tratamentul va reduce gradul de durere pe care îl aveți și de câte ori apare. Vorbiți cu doctorul pentru a afla cel mai bun mod de a vă controla durerea.

Mobilizarea precoce este un domeniu de activitate multidisciplinar, cointeresând diverse specialități medicale, care au legătură cu refacerea sau ameliorarea stării de sănătate a unui individ, în diferite momente ale evenimentului morbid.

Mobilizarea precoce post-operatorie își propune ca obiectiv primordial reducerea deficitului funcțional pentru a permite pacientului recâștigarea maximei independențe.

Mobilizarea precoce este necesară pentru a preveni instalarea sau permanentizarea deficitului funcțional, precum și pentru a minimaliza consecințele acestuia asupra independenței funcționale și calității vieții.

Mobilizarea bolnavului trebuie începută cât mai repede:

1. pentru operațiile mici și mijloci, chiar în ziua operației dacă este posibil sau în ziua următoare;

2. pentru operațiile laborioase, în funcție de starea generală a bolnavului recomandăm mobilizarea cât mai precoce a pacientului, în special pentru prevenirea tromboflebitelor, bronhopneumoniilor, escarelor; astfel pacientul este încurajat să se ridice din pat și să încerce să facă câțiva pași. În unele cazuri acest proces poate să dureze până ce pacientul își reface forța musculară și învață să pășească din nou.

Pentru optimizarea rezultatelor, la mobilizarea precoce este necesară implicarea activă a pacientului și a personalului specializat în vederea desfășurării activității de recuperare post-operatorie.

După orice intervenție chirurgicală este nevoie de mobilizare precoce pentru recuperare medicală, fie că aceasta este pe un timp scurt ca și durată, până la vindecarea completă, fie se poate prelungi, uneori fiind necesar să se aplice pe toată durata vieții sau pe toată durata deficitului motor.

Un mijloc terapeutic de bază al mobilizare precoce post-operatorii îl reprezintă terapia prin mișcare. Kinetoterapia, fizioterapia sau alte mijloce terapeutice de mobilizare precoce, se adresează atât leziunilor minore cât și celor majore, care pot fi soldate cu infirmități definitive ce necesită un timp îndelungat de recuperare.

Programul de mobilizare precoce în vederea recuperării trebuie să parcurgă în general mai multe etape evidențiate în protocolul de mobilizare precoce care se aplică încă dinaintea intervenției chirurgicale, realizându-se astfel atât pregătirea pacientului pentru operație cât și mobilizarea precoce post-operatorie.